spatiu gol

Afara ninge. As vrea sa ma acopar de ninsoare, sa ma dezintegrez in acest februarie atat de gol. Sa fie doar al meu. Sa raman pierdut undeva intre asfalt si zapada. Sa ma pierd. Sa uit de toate sforile ce s-au taiat, de toate nodurile ce s-au strans, de toti nervii ce au cedat. Si ard in mine, si toate organele mi se izbesc violent in oase, si gatul imi e inundat de flux contiunuu de cafea amara, si cuvintele mor pe varful limbii raschetate de dinti, si sunetele dor, si... si e doar spatiu gol in jurul meu. si totusi ma sufoc.